Când vorbim de intervenții în autism, focusul este adesea pe abordarea dificultăților copilului de a imita și asimila informații din mediu în mod spontan, dificultăți ce conduc către o dezvoltare deficitară pe diverse paliere neuropsihice. 

Avănd în vedere că dezvoltarea creierului copilului are ferestre critice, se impune astfel urgentarea intervenției. În cazul autismului, creierul se pare că este supra alimentat cu sinapse în anumite regiuni și sub alimentat în altele, procesul de neurogeneză fiind diferit de cel neurotipic. Demararea facilitării învățării și construcției de achiziții pe palierele evaluate ca fiind deficitare, în cel mai scurt timp posibil, primește avantajul timpului. Un creier în creștere poate învăța sau rescrie informații relativ rapid și poate chiar genera noi rețele neuronale, pe lângă cele trasate genetic, sau chiar în locul lor. 

Niciodata nu e prea târziu, însă un factor important în descrierea calității rezultatelor intervenției este vârsta biologică la care se introduce procesul terapeutic.